luni, 17 august 2009



Negrilesti, iulie 2009.. sapaturi arheologice... In fiecare dimineata, in drum spre sapatura, trec pe langa ruinele conacului. Imi imaginez cladirea impozanta, in mijlocul unui parc, impodobit cu arbori umbrosi, flori si fantani arteziene, seratele dansante, viata de curte cu bucuriile si tristetile ei, cu balurile si petrecerile care dadeau stralucire acestor ziduri, acum ruinate.Asperitatile vremii, nepasarea oamenilor sau interesele meschine, au daramat zidurile... Le privesc de fiecare data cand trec. Seara, dupa apusul soarelui, totul pare morbid... accentuat de linistea nefireasca, de lumina crepusculara, de plantele negre care sufoca ruinele, intr-o imbratisare mortala. Pun aparatul la ochi si incep sa declansez...